In general oamenii se cunosc, se recunosc, se fac, se dreg in fine. Normal ar fi ca in primul rand sa te cunosti pe tine insuti. Asta, cea mai mare problema a mea. Sunt o persoana foarte complicata zic eu dar totusi usor de inteles :) e ca un labirint super aiurea. Sunt foarte nehotarata si pot fi usor influentata mai ales de persoanele care mi-s apropiate citesc omul usor stiu ce e de facut dar nu iau hotarari pentru ca asa e modelul imi place ca altii sa imi decida soarta. Sunt o femeie cu mare incredere in oameni si nu am avut numai de pierdut, am fost ''arsa'' de prea multe ori. Sunt o fire prea naiva pentru perversii din jurul meu si macar odata-n viata mi-as dori sa dau peste un OM ADEVARAT sa poata sa taca, sa fie pentru mine cand am nevoie, sa imi intinda o mana cand vreau sa fiu scoasa si sa ma asculte cand vreau sa ma plang cu gandu ca e sincer si ma poate ajuta macar cu un sfat si un gest din inima...iubesc imbratisarile calde. Chiar si acum, scriu din cauza belelelor de care cu ochii inchisi m-am agatat, belele care nu erau ale mele dar le-am facut sa fie ale mele ca asa sunt eu ma implic cand de fapt nu ar trebui sa ma complic. Sufletul e bun daca sti sa il pui acolo unde ii e locul. Greseala numarul 1 pun prea mult suflet in orice si ma doare cand imi dau seama ca toate eforturile mi-au fost in zadar, ce e prea mult strica si sper ca pe viitor sa fiu mai atenta cu lepadaturile ce-mi dau tarcoale. In lumea mea sunt un om bun, de neinvins, numai ca vezi tu cum e...te mai doboara si fraierii carora le este ciuda pe viata ta ''roz''. V-am lasat ca iar vorbesc depre mine fara sa ajung la o concluzie. Lumea e asa cum e. O traim asa, cu bune si cu rele nu de alta dar nu avem de ales...numai bine!
