Iubesc sarbatorile de iarna, inca de mica ai mei au incercat sa ne invete sa pretuim si sa sarbatorim Craciunul ca pe cea mai mare si importanta sarbatoare de peste an, lucru pe care il respect si in ziua de azi sau macar incerc :P. Pe langa faptul ca talentata familiei, surioara cea mare este nascuta in Ajunul Craciunului, ador sarbatoarea in sine pentru ca are bunul obicei de a aduce liniste si fericire in familia mea, aduce satisfactie mamei si tatei ca au copii si ca au reusit sa ii tina uniti si linistiti. Mai apoi e Sf. Stefan...ziua lui tati si a lui So Cri, iar de Rev surioara mai mica si Bandita imbatraneste cu un an, ca noi toti de altfel. Cum sa nu iubim perioada asta cand e sarbatoare in fiecare zi???Un singur lucru mi-e foarte clar. Cu parere de rau declar ca anul acesta nu voi fi acasa de sarbatori si nu e din cauza ca voi fi la o super cabana in vreo destinatie inzapezita ca de obicei ci pentru nu sunt acolo, sunt aici, eu cu tine si cu ei...doar noi!
Incerc sa nu fiu nici prea naspa si nici prea sentimentala ca nu e de bine pentru mine. E adevarat ca mi-as dori sa fiu acasa cu oamenii ce ma iubesc cel mai mult (trei sferturi din ei, ca un pion e cu mine ), e adevarat ca acum as vrea sa fiu acolo, in Romania tuturor posibilitatilor si e cel mai mare adevar cand spun NO CHANCE :)
Si daca nu sunt acasa, imi iau libertatea de a visa cum vrea muschiul meu, pana ma ia cu dureri de cap...Am deja planul facut pentru sarbatorile astea...
As putea sa ma uit la Singur acasa, filmul care e primul vestitor al Craciunului iar mai apoi sa imi dau filmul vietii mele in difuzare in cea mai tare visare.
O sa stau cu ochii in tavan sa ma gandesc ce epuizant era sa merg cu mama la cumparaturi si mai apoi cum mituita fiind faceam tot ce zicea ea. Mami era foarte bandita cand eram mai micuti, ne mituia cu fel si chip de creme, pardon, resturi de creme de pe blide, doar sa stam pe langa ea, ii facea placere sa ne vada cum ne chinuiam sa facem si noi ceva pe langa ea, sa ne dam mari ca si noi putem sa ii dam o mana de ajutor. E super tare cum imaginar impodobesc
bradul cu tata si cu fratiorii mei. Si tata avea asii lui in maneca si cu cate o bombonica reusea sa ne tina pe langa el,sa impodobim bradu impreuna, el punea instalatia iar noi ne destrabalam cu globuri si bomboane pe unde ne taia capul, ascultand colinde si colindatori, iar mai apoi dupa ce totul era pregatit ne imbracam cu ce aveam mai bun si plecam la colindat, la devorat de mancare si golit pahare, ca la intoarcere sa vedem cum Mosu s-a usurat de cadouri la noi sub brad, ce tare era cum faceau ai mei pe surprinsii si curiosii si ne intrebau ce am primit si sa le dam si lor ca pe ei i-au uitat ca numai noi am fost cuminti :)) smecherii. Pentru mine Craciunul e premiul pe care sufletul il primeste 
dupa un an de zbucium si necazuri, e un nou aliniat dintr-un capitol, scris cu cel mai bun tus, e sentimentul care te face sa lacrimezi cand vezi fericirea si implinirea pe chipurile celor dragi, e ziua in care tata canta cel mai mult :) e...inexplicabil...Oricum nu ma las eu prea tare pe tanjala si chiar daca nu sunt cu ei, am aici parte din sufletul lor ii simt mereu aproape. Imi este de ajuns gandul ca ei sunt bine si sper, la fel ca in fiecare an, ca voi fi acasa anul viitor de Craciun, impreuna... sa simtim ca suntem unul pentru celalalt si ca ne iubim. Mos Craciun chiar exista in lumea mea si e acel sentiment care uneste oameni...si oameni...va poopa io, sa aveti parte de mult bine! :*
Incerc sa nu fiu nici prea naspa si nici prea sentimentala ca nu e de bine pentru mine. E adevarat ca mi-as dori sa fiu acasa cu oamenii ce ma iubesc cel mai mult (trei sferturi din ei, ca un pion e cu mine ), e adevarat ca acum as vrea sa fiu acolo, in Romania tuturor posibilitatilor si e cel mai mare adevar cand spun NO CHANCE :)
Si daca nu sunt acasa, imi iau libertatea de a visa cum vrea muschiul meu, pana ma ia cu dureri de cap...Am deja planul facut pentru sarbatorile astea...
As putea sa ma uit la Singur acasa, filmul care e primul vestitor al Craciunului iar mai apoi sa imi dau filmul vietii mele in difuzare in cea mai tare visare.
O sa stau cu ochii in tavan sa ma gandesc ce epuizant era sa merg cu mama la cumparaturi si mai apoi cum mituita fiind faceam tot ce zicea ea. Mami era foarte bandita cand eram mai micuti, ne mituia cu fel si chip de creme, pardon, resturi de creme de pe blide, doar sa stam pe langa ea, ii facea placere sa ne vada cum ne chinuiam sa facem si noi ceva pe langa ea, sa ne dam mari ca si noi putem sa ii dam o mana de ajutor. E super tare cum imaginar impodobesc
bradul cu tata si cu fratiorii mei. Si tata avea asii lui in maneca si cu cate o bombonica reusea sa ne tina pe langa el,sa impodobim bradu impreuna, el punea instalatia iar noi ne destrabalam cu globuri si bomboane pe unde ne taia capul, ascultand colinde si colindatori, iar mai apoi dupa ce totul era pregatit ne imbracam cu ce aveam mai bun si plecam la colindat, la devorat de mancare si golit pahare, ca la intoarcere sa vedem cum Mosu s-a usurat de cadouri la noi sub brad, ce tare era cum faceau ai mei pe surprinsii si curiosii si ne intrebau ce am primit si sa le dam si lor ca pe ei i-au uitat ca numai noi am fost cuminti :)) smecherii. Pentru mine Craciunul e premiul pe care sufletul il primeste 
dupa un an de zbucium si necazuri, e un nou aliniat dintr-un capitol, scris cu cel mai bun tus, e sentimentul care te face sa lacrimezi cand vezi fericirea si implinirea pe chipurile celor dragi, e ziua in care tata canta cel mai mult :) e...inexplicabil...Oricum nu ma las eu prea tare pe tanjala si chiar daca nu sunt cu ei, am aici parte din sufletul lor ii simt mereu aproape. Imi este de ajuns gandul ca ei sunt bine si sper, la fel ca in fiecare an, ca voi fi acasa anul viitor de Craciun, impreuna... sa simtim ca suntem unul pentru celalalt si ca ne iubim. Mos Craciun chiar exista in lumea mea si e acel sentiment care uneste oameni...si oameni...va poopa io, sa aveti parte de mult bine! :*
