Despre...ceva!

...hmmm, e una din acele zi futute inca de dimineata, in toiul primaverii ninge de rupe si ma bate vantul mai ceva decat pe Sandu Ciorba, e plictiseala mare asa ca intru pe blog sa imi recitesc pentru a mia oara povestile nemuritoare.....nu trece juma' de ora si deja disper ''ce deapula e blogu asta!! oare la ce cacat imi trebuie mie blog ca si-asa n-am talent si parca nimic nu se imbumba?''...
Apoi din senin bineinteles exact inaintea clipei de a ma apuca de sters ma trazneste realitatea ''ce cacat fac? Astea sunt file de poveste din viata mea, gandurile, trairile, experientele mai mult sau mai putin placute din viata mea de pana acum, de ce m-ar interesa pe mine ca un anume dobitoc imi catalogheaza blogul ca fiind de cacat sau nu, atata timp cat eu l-am facut pentru mine si sufletelul meu??''
Realiatea e alta :(... nu am prieteni, cel putin nu langa mine si adevarul e ca nu plang pentru asta, nu sunt un accesoriu fara de care sa nu pot trai, waaaa si inca ce bine imi e fara, dar daca tot nu am pe langa mine nici o cartita care sa se prefaca putin ca ii pasa de mine, l-am infiintat pe tovarasul Blogul...s-a gasit o modalitate in care sa ma descarc fara a face prea mare taraboi...! Ce daca azi nu imi mai plac postarile de ieri sau cele de luna trecuta cand eram necajita sau mai stiu eu ce? Ma doare-n chec e ceea ce am simtit atunci si cu asta basta!
:))) e aiurea toata treaba asta dar si ceea ce scriu acum, scriu pentru mine, o mare aiureala inutila pentru unii dar care mie imi raspunde la intrebarea zilei si anume ''De ce imi trebuie mie blog, ca si-asa tot ce e acolo e contradictoriu pan' la Dumnezeu si inapoi?!''.
Bineinteles tot eu imi dau raspunsul, ca daca nu eu, atunci cine?
Pentru mine scrisul pe blog e relaxarea profunda si ruperea de real, aici e locul unde ma descriu asa cum vrea pula mea ca nu e nimeni sa ma contrazica :), locul unde le dau la muisti sa suga fara sa ma scuipe, locul unde imi place sa imi scriu gandurile, invataturile, urarile, injuraturile, sentimentele si trairile, asa cum imi place mie roz pe alb :P, e cartea virtuala ce imi asculta comenzile, e ceva al meu si atat!( n-am mintit :p)
Un lucru e cert in unele postari nu ma recunosc. Vorbesc de zici ca eu sunt marea filozoafa, invatata si asa mai departe sau am postari in care explozia de cuvinte porcoase imi fac jocul :P, postari in care vorbesc de iubire fara ca eu sa imi pot da seama nici in ziua de azi daca iubesc sau am iubit vreodata, vorbesc de ura stiind ca eu sunt omul incapabil sa urasca, ideea e ca...toate au venit din sufletul si mintea mea...sunt ale mele!! Apoi de ce cacat sa sterg acum cu buretele ce a fost daca a fost venit de la mine fara numar? Aci' sa stea toate! Azi rad...imi desenez zambetul, maine plang imi vars lacrimile pe tastatura si amarul in cuvinte si tot asa pana ma plictisesc sau intru la menopauza (cu creierul zic....hm! ca amu mai scartaie si el sarmanul cate o idee :)).
Nu imi ramane decat sa accept ca sunt o oama aflata intr-o zbuciumata perioada a vietii, o fatuca cu o gramada de personalitati si gandiri contradictorii, iar pana la marea regasire a eului final...sa iau in pula tot CACATU din viata asta!! :)))))


NU M-AM PUTUT ABTINE! CLAR!!
DOAMNELE AJUTA!!