Iubesc sarbatorile de iarna, inca de mica ai mei au incercat sa ne invete sa pretuim si sa sarbatorim Craciunul ca pe cea mai mare si importanta sarbatoare de peste an, lucru pe care il respect si in ziua de azi sau macar incerc :P. Pe langa faptul ca talentata familiei, surioara cea mare este nascuta in Ajunul Craciunului, ador sarbatoarea in sine pentru ca are bunul obicei de a aduce liniste si fericire in familia mea, aduce satisfactie mamei si tatei ca au copii si ca au reusit sa ii tina uniti si linistiti. Mai apoi e Sf. Stefan...ziua lui tati si a lui So Cri, iar de Rev surioara mai mica si Bandita imbatraneste cu un an, ca noi toti de altfel. Cum sa nu iubim perioada asta cand e sarbatoare in fiecare zi???Un singur lucru mi-e foarte clar. Cu parere de rau declar ca anul acesta nu voi fi acasa de sarbatori si nu e din cauza ca voi fi la o super cabana in vreo destinatie inzapezita ca de obicei ci pentru nu sunt acolo, sunt aici, eu cu tine si cu ei...doar noi!
Incerc sa nu fiu nici prea naspa si nici prea sentimentala ca nu e de bine pentru mine. E adevarat ca mi-as dori sa fiu acasa cu oamenii ce ma iubesc cel mai mult (trei sferturi din ei, ca un pion e cu mine ), e adevarat ca acum as vrea sa fiu acolo, in Romania tuturor posibilitatilor si e cel mai mare adevar cand spun NO CHANCE :)
Si daca nu sunt acasa, imi iau libertatea de a visa cum vrea muschiul meu, pana ma ia cu dureri de cap...Am deja planul facut pentru sarbatorile astea...
As putea sa ma uit la Singur acasa, filmul care e primul vestitor al Craciunului iar mai apoi sa imi dau filmul vietii mele in difuzare in cea mai tare visare.
O sa stau cu ochii in tavan sa ma gandesc ce epuizant era sa merg cu mama la cumparaturi si mai apoi cum mituita fiind faceam tot ce zicea ea. Mami era foarte bandita cand eram mai micuti, ne mituia cu fel si chip de creme, pardon, resturi de creme de pe blide, doar sa stam pe langa ea, ii facea placere sa ne vada cum ne chinuiam sa facem si noi ceva pe langa ea, sa ne dam mari ca si noi putem sa ii dam o mana de ajutor. E super tare cum imaginar impodobesc
bradul cu tata si cu fratiorii mei. Si tata avea asii lui in maneca si cu cate o bombonica reusea sa ne tina pe langa el,sa impodobim bradu impreuna, el punea instalatia iar noi ne destrabalam cu globuri si bomboane pe unde ne taia capul, ascultand colinde si colindatori, iar mai apoi dupa ce totul era pregatit ne imbracam cu ce aveam mai bun si plecam la colindat, la devorat de mancare si golit pahare, ca la intoarcere sa vedem cum Mosu s-a usurat de cadouri la noi sub brad, ce tare era cum faceau ai mei pe surprinsii si curiosii si ne intrebau ce am primit si sa le dam si lor ca pe ei i-au uitat ca numai noi am fost cuminti :)) smecherii. Pentru mine Craciunul e premiul pe care sufletul il primeste 
dupa un an de zbucium si necazuri, e un nou aliniat dintr-un capitol, scris cu cel mai bun tus, e sentimentul care te face sa lacrimezi cand vezi fericirea si implinirea pe chipurile celor dragi, e ziua in care tata canta cel mai mult :) e...inexplicabil...Oricum nu ma las eu prea tare pe tanjala si chiar daca nu sunt cu ei, am aici parte din sufletul lor ii simt mereu aproape. Imi este de ajuns gandul ca ei sunt bine si sper, la fel ca in fiecare an, ca voi fi acasa anul viitor de Craciun, impreuna... sa simtim ca suntem unul pentru celalalt si ca ne iubim. Mos Craciun chiar exista in lumea mea si e acel sentiment care uneste oameni...si oameni...va poopa io, sa aveti parte de mult bine! :*
Incerc sa nu fiu nici prea naspa si nici prea sentimentala ca nu e de bine pentru mine. E adevarat ca mi-as dori sa fiu acasa cu oamenii ce ma iubesc cel mai mult (trei sferturi din ei, ca un pion e cu mine ), e adevarat ca acum as vrea sa fiu acolo, in Romania tuturor posibilitatilor si e cel mai mare adevar cand spun NO CHANCE :)
Si daca nu sunt acasa, imi iau libertatea de a visa cum vrea muschiul meu, pana ma ia cu dureri de cap...Am deja planul facut pentru sarbatorile astea...
As putea sa ma uit la Singur acasa, filmul care e primul vestitor al Craciunului iar mai apoi sa imi dau filmul vietii mele in difuzare in cea mai tare visare.
O sa stau cu ochii in tavan sa ma gandesc ce epuizant era sa merg cu mama la cumparaturi si mai apoi cum mituita fiind faceam tot ce zicea ea. Mami era foarte bandita cand eram mai micuti, ne mituia cu fel si chip de creme, pardon, resturi de creme de pe blide, doar sa stam pe langa ea, ii facea placere sa ne vada cum ne chinuiam sa facem si noi ceva pe langa ea, sa ne dam mari ca si noi putem sa ii dam o mana de ajutor. E super tare cum imaginar impodobesc
bradul cu tata si cu fratiorii mei. Si tata avea asii lui in maneca si cu cate o bombonica reusea sa ne tina pe langa el,sa impodobim bradu impreuna, el punea instalatia iar noi ne destrabalam cu globuri si bomboane pe unde ne taia capul, ascultand colinde si colindatori, iar mai apoi dupa ce totul era pregatit ne imbracam cu ce aveam mai bun si plecam la colindat, la devorat de mancare si golit pahare, ca la intoarcere sa vedem cum Mosu s-a usurat de cadouri la noi sub brad, ce tare era cum faceau ai mei pe surprinsii si curiosii si ne intrebau ce am primit si sa le dam si lor ca pe ei i-au uitat ca numai noi am fost cuminti :)) smecherii. Pentru mine Craciunul e premiul pe care sufletul il primeste 
dupa un an de zbucium si necazuri, e un nou aliniat dintr-un capitol, scris cu cel mai bun tus, e sentimentul care te face sa lacrimezi cand vezi fericirea si implinirea pe chipurile celor dragi, e ziua in care tata canta cel mai mult :) e...inexplicabil...Oricum nu ma las eu prea tare pe tanjala si chiar daca nu sunt cu ei, am aici parte din sufletul lor ii simt mereu aproape. Imi este de ajuns gandul ca ei sunt bine si sper, la fel ca in fiecare an, ca voi fi acasa anul viitor de Craciun, impreuna... sa simtim ca suntem unul pentru celalalt si ca ne iubim. Mos Craciun chiar exista in lumea mea si e acel sentiment care uneste oameni...si oameni...va poopa io, sa aveti parte de mult bine! :*
...pacat ca nu ma poti vedea sa vezi cat de frumos radiez de fericire...imi rade gura ca la un pacalici si inima mi-e mai mare decat China :)), Doamne cat sunt de naive fetele si ce imi plac smecheriile care imi insenineaza viata dis de dimineata. Prea tare ziua asta, chiar am nevoie de un respiro ca imi bate inima ca la un purice...stau si ascult o piesa in surdina si visez la nemurirea sufletului...prea inocenta...n-as crede asa ceva, dar imi place sentimentul ce-mi cutremura trupul....ranjeste fraiera!! I'm a dreamer, can I? :)
Credeti ca exista sinceritatea pura? Credeti ca viata noastra ar fi la fel daca nu am schimba din cand in cand macar putin fata adevarului? Suntem oameni, mintim cu totii si suntem mintiti la randul nostru chiar daca ne place sau nu sa recunoastem acest lucru. Nu conteaza motivele ce ne-au impins sa mintim, in ce fel am mintit sau cu ce ne-am ales in urma minciunii, mintim si atat... Intr-o relatie este la fel ca si in viata, prea mult adevar deranjeaza si poate aduce multa suferinta si durere. Tot omul minte, nu cred ca exista om sa nu minta pentru ca minciuna este paravanul sub care se ascunde fata mai putin frumoasa a adevarului. Oricat de ciudat suna, ne plac minciunile si suntem dispusi sa le inghitim pentru ca ... unele dintre ele chiar iti cad mai bine decat adevarul. Intr-o relatie, a spune adevarul atunci cand sti ca poate rani este o gresala si de aceea oamenii sunt tentati sa creeze scenarii, pentru a-si sustine micile minciuni [chiar ne bucuram cand ne iasa ;)]. Sa nu se inteleaga gresit, nu vad minciuna ca pe un lucru ok cel putin nu orice fel de minciuna. Cred ca sunt mai multe tipuri de minciuni si chiar nu sunt de acord cu jegosii ce mint in stil barbar sau cu minciunile care ascund fapte ce merita pedepse capitale, doar ca sunt dati in care un mic machiaj al adevarului ar face mai mult bine persoanei de langa tine decat adevarul propriu-zis si atunci dam frau liber imaginatiei. Ajungem la concluzia ca micile minciuni sunt necesare si nu pot fi evitate in ziua de azi, sa iti para bine daca nu esti unul dintre cei care mint la fiecare al doilea cuvant rostit si sa ne para bine ca prin ''omiterea'' adevarului sunt evitate numeroase certuri si neintelegeri intr-o relatie, asta in cazul in care nu o sa fi prins, minciuna chiar are picioare scurte ;). Oricum cred ca totul trebuie calculat si facut cu cap, altfel o sa ajungi sa vorbesti si sa traiesti o mare minciuna. Till next time doamnele-ajuta!
Tristete...urasc diminetile in care ma trezesc cu tine in gand, in care soarele straluceste mai tare decat starea mea de spirit. Urasc sa ma trezesc din visare si sa ma lovesc de realitate...sa oftez si sa imi spun ca a fost doar un vis...asa e dat sa fie ca atunci cand vrei ceva cu adevarat sa nu poti avea...ar fi fost prea simplu :) crezi ca nu ai nevoie de nimeni ca te descurci si singur si ca iubirea nu da de mancare dar sunt clipe-n care cel mai mult ar face o sarutare...o imbratisare si o mangaiere din suflet pentru sufletul tau...sunt tanara si am multe alegeri de facut esti departe dar nu conteaza departarea face diferenta ;)....am face ceva sa ne fie bine dar suntem legati de maini si de picioare avem atatea solutii si totusi n-avem nimic. Stam si pierdem vremea cu gandu' ca o sa fie bine, am trecut peste prea multe impreuna sa renuntam din cauza distantei esti acolo si totusi esti cu mine te simt mai aproape ca oricand si mi se pare aiurea sa vorbesc despre tine...dar e inevitabil. M-am trezit cu o mare depresie de dimineata cred ca lipsa ta isi spune cuvantul stiu bine ca nu avem voie sa spunem ce simtim...sa nu dispara orice ar fi...dar mai stiu ca nici asa nu o putem tine la nesfarsit...ne spunem putine si totusi atat de multe, e mai bine sa simtim decat sa vorbim dar acum sunt la stramtoare si parca doare...Tentatiile sunt mari si cu greu le facem fata lumea e rea si ar vrea sa ne desparta...prostii...de parca i-ar incalzi cu ceva...dar noi ne tinem tare si ne alimentam si mai mult ura pentru ei si ne inchegam in ale noastre...timpul o sa le rezolve pe toate...asa se zice de cand e lumea de ce m-as indoi de asta??? Inca stam si asteptam si o sa fie bine nu?? (am confirmat ;) )
