WASTING TIME?? OR.....

....simt ca sunt pe cale de disparitie...nu ma mai tin nervii, nu imi mai cunosc limitele, ma duc pulii incetu cu incetu si se stinge sufletu-n mine ...nimeni si nimic nu ma ajuta sa ies din impas ma afund in ceata vietii si nu vad nicicum luminita de la capatul tunelului....ma simt prea singura si nesigura pe mine sa mai pot continua ceva, ti-as spune ce si cum ma simt dar nu stiu daca are sens poate ar fi mai bine sa renunt sa incerc sa merg mai departe dar nu am nici macar taria necesara de a-l lua pe NU in brate. Ma mananca stresul zilei de maine si ma macina nervii care in stomac mi s-au instalat dar de care nu pot sa scap, gandurile mi-s departe si as vrea sa facem cumva sa avem acelasi ritm....ce e oare de facut? Inca mai stam si asteptam sa fie bine asa-i?? E aiurea....stim ca nu o sa fie atata timp cat nu ne intereseaza foarte mult...eu sunt cu ale mele, tu cu ale tale, cand ne intalnim le avem pe ale noastre si ne ajunge, nimic nu mai e ca la inceput si stiu ca e din vina mea....poate sunt eu prea paranoica in dimineata asta sau poate ca m-am trezit cu realitatea pe tavan....oricum, ideea e ca nu inaintam nicicum. Si mai este si saracia asta de viata care nu imi favorizeaza deloc ''starea vremii'' si imi si vine sa imi iau campii sa ma duc in cacat poate mi-ar fi mai bine. Am cazut intr-o depresie ordinara si nu stiu cum sa ma scot se pare ca si cea mai cikicea flakarika are momentele ei de nesiguranta si oricat ar vrea nu are puterea de a colora niciun film.....nici macar filmul vietii sale. Trist asai?? Doamne-ajuta!